Am capul greu, atat de greu incat deabea mi-l misc singur. Nu incerca sa il urnesti din loc, nu vei reusi, tot ce vei face e sa il sacai, sa il agasezi. Mintea mea e singuratica, daca vrea face, daca nu vrea...n-ai ce sa-i faci. Si stiu asta pe proprie piele, as vrea eu ca uneori sa nu gandesc asa deschis, sa nu fiu asa realist, dar din pacate mintea-mi e o gravida pofticioasa si lenesa, ar sta la soare in adierea vantului privind cerul.
Rica, concubina bunicului meu (Dumnezeu sa il ierte) imi spunea mereu ca sunt 'toma necredinciosul'...eh eram si eu mic, dar acum amicii imi spun ca tind sa nu dau dreptate. Eu ii contrazic, pentru ca realitatea imi arata ca de cele mai multe ori stiu ceea ce spun/fac/gandesc, iar cand gresesc imi recunosc greseala.
Te pierd? stiu, seman pe tatal meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu