vineri, 16 august 2013

Prizonierul

Poza de livve26
   Ai sânii la vedere, dovada curajului, îi porți cu mândrie, dovada puterii. Eu n-am coaie, n-am curaj, n-am ambiție, stiu că te vreau, stau aici pe poziție.  N-am cum să sar, ești încă prea departe și totuși mai aproape te văd în fiecare zi. Stau incomod, sunt șchiop, fac un pas în spate și mă așez, stau în banca mea și oftez.
   Nu știu dacă știi, dacă ți-ai dat seama, eu n-am curaj, n-am glas să-ți zbier, să-ți urlu să vii la mine. Uite-mă, sunt aici, știu că te uiți din când în când cu coada ochiului, tot timpul m-ai privit să vezi ce fac, să ridici garda dacă mă apropii sau să-mi faci cu ochiul dacă mă simți prea departe. M-ai lăsat mereu aici, în colt și mi-ai aruncat un colț de pâine. M-ai slăbit, din cauza ta nu pot să sar, sunt un câine bătrân cu blana năpârlită ce deabea mai latră, puțin orb, nu mai miroase ca altadătă și a uitat să muște. Tu m-ai adus aici, în starea asta, ai supt din mine tot ce-i bun, dar m-ai ținut distant, mi-ai omorat orice vis în care săream pe tine.
   Mă așez aici să mă poți vedea, nu mai am așteptari, stau doar de drag. Tu ai sâni, eu coaie n-am să fac un pas, dar poate te hotărăști tu să te apropii..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu